Zambetele nu fac zgomot - Enrica Tesio

Zambetele nu fac zgomot/ I sorrisi non fanno rumore de Enrica Tesio este o poveste urbana dulce-amara despre viata, despre noi insine, despre parinti si copii, despre Craciun si despre  vremurile grabite pe care le traim, in care emotiile, gandurile si sentimentele sunt traite pe fuga, dar si despre cursa spre perfectiune a societatii actuale, in care, orice mica greseala poate starni o tornada de reactii.

Cartea spune povestea Antoniei (Toni), o scriitoare talentata de carti ilustrate pentru copii, pe care fostul ei sot, Cesare, o numeste „mélomamma”. Toni este mama suprasolicitata a unei  fiice de opt ani si o femeie de succes, foarte ocupata, care si-a pierdut de curand mama. In putinele ei momente de liniste, o furtuna de ganduri – despre indatoririle ei casnice, despre  cariera ei profesionala, despre fiica ei mereu nemultumita si despre viata ei de femeie divortata – ii invadeaza mintea, amestecandu-se intr-un amalgam zgomotos.

Enrica Tesio este originara din Torino, are trei copii, o relatie de iubire si o cariera impresionanta de copywriter, meserie pe care o practica cu pasiune inca de la varsta de 20 de ani.  A debutat ca scriitoare in anul 2015, cand a publicat cartea „La verità, vi spiego, sull'amore”, care a inspirat un film regizat de Max Croci.

Enrica Tesio a cochetat si cu poezia, fiind autoarea volumului in versuri „Filastorta d'amore: Rime fragili per donne resistenti”. Insa se pare ca proza este genul care o prinde cel mai bine, din portofoliul ei facand parte si romanele „Dodici ricordi e un segreto” (2017) si „Tutta la stanchezza del mondo” (2022), care a inspirat un spectacol impreuna cu Andrea Mirò. Cartea de fata, „Zambetele nu fac zgomot” va fi, de asemenea, adaptata pentru marele ecran.

Toni traverseaza o perioada grea din viata ei, dar nu se da batuta. In fiecare dimineata se trezeste si infrunta provocarile cu care vine fiecare zi, provocari care sunt cu atat mai numeroase acum, in preajma Craciunului. Toni trebuie sa se gandeasca asadar si la: reuniunile de familie ce vor urma, la cumpararea cadourilor pentru cei dragi si la doza de falsitate care se impune in astfel de momente de dragul celorlalti, dat fiind faptul ca ea nu se afla chiar in cea mai fericita etapa a vietii ei.

Insa deocamdata trebuie sa se concentreze pe lansarea noului volum din seria de carti pentru copii Octavia Minunata, intitulata Octavia Minunata la Polul Nord. Expunerea in media care o obliga sa fie atenta la toate detaliile: cum arata, cum vorbeste, cum respira, etc., pune o presiune mare asupra ei, dar aproape ca nu mai are timp sa simta aceasta presiune din cauza celorlalte griji pe care le are cu privire la fiica ei de opt ani, Vittoria; la fostul ei sot, Cesare, care si-a refacut viata dupa divortul lor, iar acum asteapta un copil; la tatal ei Claudio, care si-a refacut si el viata dupa moartea mamei sale; la turneul de promovare pentru Octavia Minunata la Polul Nord, in care trebuie sa plece in curand sau la pregatirile de 

Craciun pe care trebuie neaparat sa le faca.

Suprasolicitata de toate aceste lucruri pe care trebuie sa le faca si de toate gandurile pe care le are, Antonia trebuie sa isi gaseasca energia necesara pentru a participa la prezentarea noii ei carti, un eveniment amplu, desfasurat in incinta unui teatru, la care vor lua parte zeci de copii, educatori, parinti, reprezentanti ai mass-media si influenceri. Cand, in cele din urma, ajunge la eveniment si urca pe scena, intr-o sala plina ochi, Antonia spune ceva incredibil: 

„Mos Craciun nu exista!”

Din acel moment viata ei devine scenariul unui film de groaza in care ea joaca rolul monstrului principal.

Cel putin asa lasa sa reiasa una dintre mamicile prezente la eveniment alaturi de fiul ei de sapte ani, care o filmeaza pe Antonia rostind aceasta propozitie monstruoasa si posteaza filmuletul pe Instagram sub pseudonimul „Licuriciul Intermitent”, alaturi de fotografia fiului ei, Milo, care plange in hohote din cauza a ceea ce tocmai a auzit.

Textul care insoteste postarea suna in felul urmator:

„Azi-dimineata s-a intamplat ceva foarte grav: un adult, o mama, o femeie, a spulberat visurile fiului meu si ale multor altor copii ca el. Antonia Baldi l-a ucis pe Mos Craciun sub ochii nostri. Un singur lucru este cert: daca ea trateaza fantezia copiilor nostri ca pe un gunoi, si noi ii vom trata cartile ca pe un gunoi. #BoicotOctavia #BoicotGraffianti.”

Agenta Antoniei, Simona Buonanno, este pur si simplu socata, in timp ce mamica cu atitudine, Licuriciul Intermitent, mobilizeaza rapid un grup de mamici pentru a boicota tot ce tine de Antonia Baldi si de cartile ei. 

Toate evenimentele de promovare a noii carti sunt anulate cat ai clipi...

Vazand haosul pe care l-a declansat aproape inconstient, Antonia simte nevoia sa fuga cat mai departe de acest cosmar. Dar unde sa se duca? Unde alergam cu totii atunci cand ne este cel mai greu?

Antonia se refugiaza in casa de la tara a mamei sale, care murise de curand. In aceste clipe ar fi avut nevoie de o mama, dar in lipsa ei, se multumeste cu casa in care mai dainuie ceva din spiritul ei. In aceasta casa in care a copilarit, Antonia inca mai poarta conversatii imaginare cu fratele ei, Andrea, care murise foarte tanar intr-un accident de masina…. 

Dand drumul la radio, isi da seama de adevarata amploare a scandalului pe care il starnise, afirmatia ei fiind intens mediatizata atat in presa italiana, cat si in cea internationala.  Antonia se face vinovata asadar, dupa cum se exprima un psiholog, ca: „Acestor copii le-am rapit libertatea de a iesi din casa in perioada de carantina, iar astazi le-am rapit libertatea de a visa si de a crede.” 

Acelasi psiholog adaugand ca: „Daca nu reusim sa le spunem povesti copiilor nostri, nu le mai putem spune ca, in ciuda tuturor lucrurilor, viata este frumoasa, ca in celebrul film  al lui Benigni.”

Intre timp, aflam mai multe despre Monica Pozzi, femeia care pornise actiunea de boicotare a Antoniei si a cartilor ei. Aceasta era, la randul ei, o femeie divortata, al carei fost sot, Riccardo Politi, avocat de profesie, fusese foarte indignat de faptul ca o fotografie a fiului sau era intens mediatizata atat pe retelele de socializare, cat si in presa. Monica incearca sa il convinga ca ceea ce face este perfect justificat si intr-un scop, cu totul, si cu totul nobil, insa acesta, neintelegand, incepe sa se documenteze pe internet cu privire la cine este Antonia Baldi, femeia care afirmase public ca nu exista Mos Craciun. 

Parandu-i-se nedrept modul in care este tratata aceasta scriitoare, care, desi facuse o afirmatie nepotrivita, nu comisese totusi o crima atat de grava, Riccardo Politi o contacteaza si se ofera sa ii ofere sprijinul in calitate de avocat. 

Antonia si Riccardo Politi se intalnesc, iar acesta o sfatuieste sa-i dea in judecata pe toti cei care o defaimasera. In timpul intalnirii, cei doi observa ca intre ei poate fi mai mult decat o simpla relatie client-avocat…

Retrasa in casa de la tara a mamei ei, aflata la o oarecare distanta de oras, si deci la adapost de toate vocile care o condamnau pentru ca „ucisese Craciunul”, Antonia rememoreaza amintiri dragi din copilaria si adolescenta ei, amintiri in care fratele ei, decedat mult prea devreme, ocupa un loc aparte. Isi aminteste astfel ca datorita lui il cunoscuse pe fostul ei sot, Cesare, si ca Cesare, se indragostise de ea cu adevarat abia in momentul in care fratele ei, Andrea, suferise cumplitul accident. Tot aici aflam cum a fost afectata viata familiei ei de moartea lui Andrea, cum decursese relatia dintre ea si Cezare si ce dusese la terminarea casatoriei lor, despre cum se descurca Antonia in calitate de mama, cum o cunoscuse Cesare pe actuala lui sotie sau cum decursese viata amoroasa a Antoniei pana in acel moment. 

In casa goala de oameni, de ganduri si de viata a mamei sale, Antonia reuseste sa isi faca, intr-o oarecare masura, ordine in ganduri. Reuseste sa isi inteleaga mai bine viata si oamenii  care au facut, sau inca mai fac parte din viata ei, se impaca cu ideea ca deciziile pe care le-a luat pana acum au fost in cea mai mare parte corecte, si, in urma unei discutii cu agenta ei, decide ca idila pe care o avusese cu avocatul Riccardo fusese o greseala.

Cumva, acest enorm scandal ii adusese putina liniste. Nu mai trebuia sa plece in ajun de Craciun intr-un turneu de promovare, nu mai era solicitata de televiziuni pentru interviuri, si avea in sfarsit timp sa se gandeasca la ea si la viata ei…

Face asadar planuri pentru ziua de Craciun, petrece ceva timp cu fiica ei, reuseste sa rezolve intre timp si misterul scrisorilor misterioase pe care Vittoria le primea, chipurile, de la Mos Craciun, are inspiratie pentru o noua carte, care nu o are ca protagonista de aceasta data pe Octavia Minunata, si isi da seama ca viata ei, departe de a fi perfecta, este foarte buna asa cum e, desi nu stie inca:

Cum va pune capat scandalului starnit de afirmatia ei anti-Mos Craciun… 

Ce intentii se aflau in spatele atitudinii romantice a avocatului Riccardo...

Cum ar trebui sa se poarte pentru a se intelege mai bine cu fiica ei Vittoria?

Cum ii va putea oferi fiicei ei ceea ce isi dorea de Craciun, si anume, Turnul din Pisa?

Pentru toti cei care isi doresc putina liniste in compania unei povesti frumoase si sensibile de sarbatori, aceasta este alegerea de lectura ideala. 

Insa „Zambetele nu fac zgomot” poate fi citita atat in timpul sarbatorilor de iarna, cat si in miezul verii, pentru ca aceasta nu este o carte doar despre Craciun, chiar daca se petrece in preajma lui. Aceasta este o frumoasa poveste despre viata si despre numeroasele ei probleme carora, cu totii, fara exceptii, trebuie sa le facem fata..