O campie de stele - Florentin Bosse

Dupa cum stim, timpul nu exista, dar oamenii incearca – cu un succes considerabil – sa aduca o structura logica in vietile noastre in care timpul ar trebui sa joace un rol important. Si pentru ca o structura, un sistem de coordonate, nu este cu mult altceva decat o inventie, un basm, m-am gandit si la timp ca la un basm.

Timpul este o comoara pe care ni se da la nastere intr-o geanta magica, invizibila pe care o purtam cu noi. De fiecare data cand dam timp cuiva – familie, prieteni sau profesori, fermierii din piata sau preotului la biserica – geanta noastra devine mai mica, dar nu mai usoara. Si la un moment dat sacul va fi gol. Este decizia noastra ce facem cu geanta si cui ii acordam timp. La inceput ni se spune ca „avem obligatii” si trebuie sa dam timp cuiva. Dar curand ne dam seama ca aceasta este geanta noastra si stapanim peste aceasta geanta. A mangaia fata cuiva, a scrie o poezie frumoasa noaptea pentru o prietena necunoscuta, a le citi copiilor o poveste inainte de culcare, a uda florile din gradina, a pregati micul dejun pentru persoana iubita in weekend si apoi a-l aduce in pat, si ea sa se trezeasca cu un sarut si cu mirosul de cafea proaspat macinata si preparata, cartile pe care le citesti si visezi noaptea si zbori peste mari si munti in cautarea iubirii eterne, toate acestea sunt timp pe care il dam altora si de asemenea pentru noi insine.

Geanta nu devine mai usoara pentru ca avem timp primit si de la alti oameni. Timp care nu mai poate fi folosit. Acest timp se numeste amintiri. Si la un moment dat geanta va avea doar timpul amintirilor. Si la un moment dat nu-ti vei mai putea aminti amintirile.