Pumnul si palma | Dumitru Popescu

Daca spatiul unei cronici ar permite, as putea cita nenumarate scene si observatii de o remarcabila acuitate. Dar nu numai atat. Protagonistii nu sunt niste activisti sau politicieni obisnuiti, ei sunt oameni ce se definesc printr-o conceptie despre univers. Asadar, sunt intelectuali. Traiesc in idei ca altii in afectivitate. Roman al omului politic ca intelectual: iata noutatea Pumnului si palmei. Cazul invers, al intelectualului ca om politic, e mai frecvent, de la Camil Petrescu la Nicolae Breban. Insa eroii lui Dumitru Popescu sunt in primul rand activisti, politicieni. Autorul ii surprinde „dinauntrul" lumii si gandirii lor. Le dezvaluie felul de a concepe lumea. In masura in care Manole Suru isi gandeste practica sociala si o raporteaza continuu la o teorie, el nu este mai putin intelectual decat Cernea. Problematica omului politic isi descopera in Pumnul si palma intelectualitatea interna, specifica, asa cum, altadata in romanul nostru, problematica intelectualului descoperise politica.