Psaltirea in versuri (1673) - Sfantul Ierarh Dosoftei, Mitropolitul Moldovei

Traducind si tiparind Psaltirea in versuri, pentru folosul credinciosilor, Dosoftei spune ca a urmarit «ca sa poata hi mai mare-ndemnare catra ruga»; el a pus-o in versuri «ca sa poata trage hirea omului catra cetitul ei», iar straduindu-se sa o intocmeasca «cum am putut mai frumos», el a facut opera literara.

Talentat scriitor de versuri si bun cunoscator al poeziei populare, Dosoftei si-a dezvoltat vocatia sa poetica citind carti din literatura romana si a popoarelor ale caror limbi le stia; el a cunoscut, desigur, si unele traduceri straine in versuri ale Psaltirii. Dar, imperechind talentul sau literar cu poezia populara a neamului nostru, Dosoftei «a tocmit» Psaltirea in versuri, adaptindu-i uneori continutul la situatiile reale din viata poporului nostru si indreptindu-i menirea spre slujirea nazuintelor inalte ale intregii suflari romanesti de redesteptare spirituala, innoire culturala si unitate nationala. De aceea, departe de a fi o simpla traducere in versuri a unei carti poetice ebraice, dupa un model strain, Psaltirea in versuri se infatiseaza ca opera de creatie literara originala. Fiind cea dintii realizare de acest gen in istoria noastra, ea «constituie si actul de nastere a poeziei culte romanesti vrednica de acest nume».

Importanta Psaltirii in versuri nu trebuie insa limitata la valoarea ei literara. Destinatia ei pentru a fi citita de intreaga «semintie romaneasca», intr-o vreme cind limbile slavona si greaca isi disputau intiietatea pe tarim cultural-bisericesc in tarile noastre, iar romanii traiau inca despartiti unii de altii, ajungind aproape sa nu mai graiasca «in toate tarile intr-un chip, inca neci intr-o tara toti intr-un chip», cum marturiseste, in mod exagerat desigur, Mitropolitul Simeon Stefan, in predoslovia catre cititori la Noul Testament (1648), isi are fara indoiala marea ei semnificatie istorica. Ideea de a sprijini afirmarea graiului romanesc pe toate meleagurile locuite de romani si de a sluji unitatea neamului prin unitatea limbii se vadeste in toate cartile tiparite de Dosoftei. Dar, mai mult decit oricare alta scriere religioasa, Psaltirea era cea mai indicata sa slujeasca acestui scop, fiind cea mai cautata si mai citita carte a Sfintei Scripturi.