Opere complete (Vol. VIII, Polemice si politice, 1905–1907) | Spiru C. Haret

Stiu bine ca sarcina de ministru este grea si plina de raspundere. Ministrul trebuie sa fie executorul, pazitorul, servitorul legii si niciunul din pasii sai nu trebuie sa iasa din calea dreptatii si a legalitatii. Silintele sale trebuie sa fie indreptate numai spre imbunatatirea a ceea ce este, spre incurajarea binelui, spre infranarea si pedepsirea raului. Dar influentele contrare sunt asa de multe si de puternice, situatia lui de om politic intr-un regim constitutional il obliga sa tina seama de atatea consideratii care altfel ar trebui aruncate la o parte, incat nu se cuvine sa se arunce piatra unui ministru pentru orice greseala izolata. Scaparile din vedere, uitarile, socotelile gresite sunt explicabile, cand se stie ca sunt atat de multi cei care apara cauzele rele si atat de putini cei care se intereseaza de cele bune. Dar energia si corectitudinea ministrului trebuie sa reziste influentelor rele si sa faca ca asemenea cazuri nenorocite sa ramana numai ca exceptie. Cu cat exceptiile acestea vor fi mai dese, cu atat va fi mai rau; si, daca ele devin regula, ministrul care le comite nu mai corespunde chemarii sale.