Mesterul Manole. Teatru | Lucian Blaga

Ca si in poezie, in eseu si studiul filozofic, d. Lucian Blaga este si in teatru un neobisnuit initiator de forme noi. Opera sa dramatica a rupt, de la inceput, cu traditia invechita a piesii populare, care utilizeaza o tehnica seculara, intr-un decor cromolitografic, si schema unor psihologii invariabile. Inovator, d. Blaga n-a patruns in gustul mediocru al publicului, desfatat de vodevilul industrial, de emotia senzationala a lui Bataille si de dulcegaria sentimentala a dramoletelor moderne. Teatrul d-lui Blaga este o esentiala creatie literara; poezia, simbolul, emotia sublimata pana la mit sunt mijloacele lui de expresie... O intelegere completa a acestui mare scriitor trebuie intreprinsa pe toate planurile activitatii sale: poezie, teatru, eseu, filozofie. Ele se-ntrepatrund organic, se lumineaza reciproc, alcatuind o viziune mai ampla decat s-ar parea la prima vedere. Ca sa-ntelegem lirismul sau metafizic, nu rareori am facut apel la eseul sau filozofic. Drama d-lui Blaga nu este, in esenta, decat expresia conflictuala simbolica a unor forte lirice latente. prezentarea sub forma de eprsonagii-mituri a unei problematice unitare. Cuprins: Zamolxe(1921) Turburarea apelor (1923) Mesterul Manole (1927) Cruciada copiilor (1930) Reere bibilografice Opinii critice