Invierea zeilor. Leonardo da Vinci. Volumul 1 - D. S. Merejkovski

Depozitele breslei boiangiilor din Florenta se aflau prin preajma bisericii Orsanmichele. O ingramadire de magazii, hambare, cosmelii inchipuite la repezeala si cum a dat Dumnezeu, slute, poncise, plecate intr-o rina, cu propte si fara, iesind mai in afara sau zgribulindu-se mai inauntru, se pitulau printre casele ce-si adunau in sus atat de aproape unul de altul acoperisurile de olane, incat nu se zarea printre ele decat o fasie ingusta de cer. In ulicioara, pana si ziua-n amiaza-mare domnea intunericul. La intrarea pravaliilor se balabaneau pe stinghii mostre de stofa adusa de aiurea, vopsita la Florenta, iar prin santul din mijlocul strazii pavate cu lespezi lustruite de timp se scurgeau din cazanele boiangiilor vopsele de diferite culori. Si numai la fondachi (asa li se spunea depozitelor centrale), deasupra usilor, atarnau scuturi cu herbul Calimalei: pe un camp rosu ca focul, un vultur de aur cocotat pe un balot de lana alba.