Intalnirea mea cu poezia - Cristina Teodora Panduru

Teama ca voi pierde ceva sau pe cineva a prins radacini in adancul sufletului meu si a inceput sa incolteasca, epuizandu-mi fiinta. Dar cum sa pierzi ceea ce nu ai, cand nimeni si nimic nu iti apartine? Nimeni nu poseda pe nimeni si nimic, doar este. Este ceea ce a fost creat, educat, slefuit si in final deconspirat, pentru ca nimeni nu poate ascunde ceea ce este. Noi suntem parti din cei care ne-au definit existenta, iar acestia devin parti din noi atunci cand pleaca pentru o vreme sa-si adune gandurile. Abia tarziu am inteles ca teama imbracata in slabiciunile mele lupta impotriva Universului, dar Universul intotdeauna iese invingator, iar lupta impotriva lui este o lupta agasanta si inutila.