George Enescu - Grigore Constantinescu

Drumul existentei noastre il traverseaza pe cel al unor existente anterioare, capabile prin forta lor a ne marca propriile ganduri, iubiri si adevaruri. Pentru romani, pentru cei care au deschis portalul muzicii, cea mai de seama intalnire, de mai bine de un veac, o reprezinta astrul sonor George Enescu. Dorinta de a-l cunoaste, de a descoperi minunea alcatuitoare a acestui tezaur in care locuieste sufletul muzical al romanilor, nu raspunde unor directionari culturale, ci apartine revelatiilor propriei noastre vieti. Cine ar putea spune ca stie tot ce inseamna, tot ce a facut si lasat mostenire marele Orfeu Moldav? Pe spirala suitoare a propriilor cautari, calatoria enesciana incepe undeva la final de veac XIX si continua spre viitorul timpului nostru. Ascultam, citim, descoperim fara odihna, fara orgolii, fara a face vreun gest definitiv. Modestele noastre acumulari sunt cele ale pelerinului care adauga propriile impresii la cele apartinand, poate cu mai multe sanse de aprofundare, contemporanilor sai. O simpla privire in urma – cum este aceasta Miscellanea – poate da macar dimensiunea sentimentului iubirii fata de George Enescu. Nu este mult, nu este putin, ci doar un exercitiu de admiratie, fara sfarsit.