Factorul Evrica | John Kounios, Mark Beeman

„Aha! Asta era!" spunem de multe ori atunci cand, brusc, realizam ceva si ajungem la o intelegere despre lume, despre noi insine sau despre ceilalti pe care nu o aveam pana in acel moment, care ne aduce multe beneficii – atat o crestere personala, cat si avantaje practice. In cartea de fata doi specialisti in neurostiinte – John Kounios si Mark Beeman – explica, pe baza ultimelor cercetari din stiintele neurocognitive si din psihologie, ce anume este insightul creativ, care este modul de functionare al acestuia in creier si ne arata cum putem folosi aceasta informatie pentru a ne spori creativitatea si capacitatea de rezolvare a problemelor.In carte ii vom intani pe Christopher Columb, pe Elvis Presley, pe regizorul filmelor de animatie Andrew Stanton si pe multi alti oameni creativi in anecdote care ilustreaza modul in care experientele Evrica pot fi un factor-cheie in traseul vietii. Scrisa intr-un limbaj accesibil, Factorul Evrica ne deschide o perspectiva fascinanta asupra creierului uman si a capacitatii sale infinite de a ne surprinde.John Kounios este profesor de psihologie la Universitatea Drexel. A publicat numeroase cercetari despre insight, creativitate, rezolvarea de probleme, memorie si boala Alzheimer realizate din perspectiva neurostiintelor.Mark Beeman este profesor de psihologie la Universitatea Northwestern unde studiaza bazele cerebrale ale cognitiei creative si rezolvarii de probleme, modul in care dispozitia influenteaza atentia si cognitia, diferentele de functionare dintre emisferele cerebrale.John Kounios si Mark Beeman Matematicianul si filosoful Rene Descartes avea obiceiul si luxul de a sta o vreme in pat dupa trezire. Intr‑una dintre aceste dimineti si‑a ridicat privirea din pat si a observat o musca bazaind. S‑a intrebat cum ar putea descrie matematic pozitia mustei in spatiu la un moment dat. Apoi a avut un insight: podeaua si peretii dormitorului sau ar putea fi ganditi ca un sistem tridimensional de axe (X, Y si Z). In orice moment musca avea o distanta specifica fata de podea si fata de cei doi pereti. Astfel a luat nastere sistemul de coordonate al geometriei analitice.