Evreii din judetele Neamt, Roman si Bacau in timpul guvernarii Antonescu in perioada 1940-1944 - Emanuel Balan

Intr-o culegere celebra de eseuri publicata in 1931, Paul Valery  nota in maniera pesimista, printre altele, ca „istoria alimenteaza istoria”, ca „este cel mai periculos produs pe care l-a elaborat chimia intelectului” si ca „justifica ceea ce vrem”. Din pacate, reflectiile celebrului poet simbolist si filosof francez sunt adevarate cand istoria este scrisa intr-o maniera manipulatoare si transformata intr-un fel de mitologie care fie ca justifica actiunile nedrepte, fie esecurile unor entitati individuale sau colective, intre care se incadreaza inclusiv popoarele. Exista insa si istorici onesti, care scriu istoria in principal pe baza de documente, avand in minte si respectand vechiul deziderat al lui Tacitus, „fara ura si partinire”. Lucrarile scrise in acest fel ofera o intelegere corecta a trecutului si ofera solutii pentru (re)stabilirea increderii, tolerantei si respectului reciproc dintre oameni.   
Cartea intocmita de domnul profesor Balan V. Emanuel se incadreaza in aceasta tipologie si se inscrie in contextul general actual de reanalizare a politicii antievreiesti a regimurilor carlist (in etapa sa finala, de guvernare „deasupra partidelor”) si antonescian, plasandu-se intr-o onoranta companie a scrierilor unor autori celebri. Aceasta paradigma de cercetare si interpretare functiona normal in istoriografia straina in perioada 1948-1989 insa, in istoriografia romana devenise un subiect tabu in timpul regimului Ceausescu.
Atunci, in mod paradoxal (sau nu...) inflorise un fel de cult curios al unui adversar ideologic declarat al comunismului (cultul maresalului Ion Antonescu) iar despre pre-Holocaustul din vremea regimului Carol al II-lea sau despre Holocaustul din Transnistria regimului Antonescu, istoriografia oficiala pastra tacerea. Modelul de (re) interpretare... si de reabilitare! a efigiei maresalului Antonescu fusese oferit practic in  1975 de romanul Delirul al lui Marin Preda care, paradoxal, toata viata sa, fusese un om „de stanga”.
Mai mult, insasi existenta acestor tragedii ale evreilor romani era negata, in ciuda evidentelor documentare publicate de pilda de Matatias Carp in Romania, in cadrul celor 3 volume din Cartea Neagra (1946-1948) sau de catre Jean Ancel in cele 12 volume de documente editate la New York in 1986. Treptat, dupa 1990, apar si in Romania o serie de memorii, culegeri de documente sau lucrari stiintifice care certifica existenta aici a pre-Holocaustului si Holocaustului (si nu numai in Transnistria!), ingrijite, editate sau scrise de catre o serie de nume prestigioase ca Jean Ancel, Viorel Achim, Lya Benjamin, Alexandru Dutu, Iaacov Geller, Carol Iancu, Radu Ioanid, Michael Shafir, Ottmar Trasca si altii.
Domnul Emanuel V. Balan are meritul de a-si insera propria cercetare istorica din aceasta carte in cadrul paradigmei utilizate de catre acesti autori celebri, introducand in plus o cantitate considerabila de documente inedite si oferind o serie de concluzii personale simultan interesante si relevante.
Cercetarea acestuia se inscrie in cadrul unui deziderat sine qua non si a unei necesitati generale a societatii romanesti din secolul XXI: eliberarea de fantasmele, angoasele si falsele mituri ale secolului XX si inscrierea pe directia unei dezvoltari normale, neviciate de trecut, a acesteia.
Domnul Emanuel Balan, absolvent al Facultatii de Istorie si Geografie de la Universitatea „Stefan cel Mare” din Suceava, doctor in istorie al aceleiasi institutii, in prezent director adjunct al Liceului „Vasile Conta” si presedinte al Asociatiei „Pro Democratia”, Club Targu-Neamt nu este la prima incercare stiintifica consacrata istoriei evreilor din Moldova. Din portofoliul sau impresionant de lucrari stiintifice publicate (11 carti, 7 volume coordonate, 79 studii si articole), acesta a consacrat o carte istoriei evreilor din Targu Neamt (Bucuresti, Editura Hasefer, 2019) si nu mai putin de 26 studii si articole consacrate evreilor din judetele Neamt, Roman si Bacau, evreilor bucovineni din perioada interbelica, presei evreiesti din Romania Mare si din vremea regimului Antonescu, legislatiei economice antievreiesti din Romania anilor 1934-1944, activitatii filantropice a comunitatii evreiesti din Romania in perioada anilor 1941-1944 etc.
Deosebit de implicat in studierea istoriei comunitatilor evreiesti din Romania, domnul Emanuel Balan a participat in luna august a anului 2010 la un curs international de formare la celebra „The International School for Holocaust Studies Jerusalem” iar pe 15 iunie 2016 a primit Medalia de onoare Prieten al comunitatilor evreiesti din Romania.
Produsul final al cercetarii din care a rezultat aceasta carte a fost prezentat mai intai in anul 2023 sub forma unei teze de doctorat sustinute la Universitatea „Stefan cel Mare” din Suceava, coordonata de semnatarul acestei prefete.
Ea se constituie din cinci capitole echilibrate, bine scrise si atent structurate, rezumate foarte succint in cele ce urmeaza.
 Capitolul 1 ofera mai intai un scurt istoric al comunitatilor evreiesti din judetele Neamt, Roman si Bacau, incepand in general din secolul XVII, pana in 1938, insistandu-se in principal pe aspectele religioase, culturale, economice si pe contributia acestora la inflorirea regiunii. Ulterior, sunt prezentate aspectele legislative si administrative antisemite care au guvernat viata comunitatilor evreiesti in perioada 1938 – 1944. In continuare, se reconstituie apartenenta evreilor din cele trei judete la miscarile sionista si, respectiv, comunista si, respectiv, starea de spirit a acestora, surprinsa de catre organele Sigurantei („Tanti Varvara”). In final, este prezentata evolutia demografica a comunitatilor studiate in perioada 1940-1944.
Capitolul 2 reconstituie documentar si analizeaza urmatoarele aspecte: organizarea si conducerea comunitatilor evreiesti (ultima fiind dublata, incepand cu 1942, de Oficiile judetene ale Centralei Evreilor din Romania); institutiile educationale evreiesti, cu accentul pus pe scolile de baieti, de fete sau mixte din Targu-Ocna si Bacau, Roman, judetul Neamt, Scoala Talmud Thora din Bacau); viata religioasa si culturala; asistenta sociala (cu aplicatie pe cantinele sociale, azile si orfelinate, ajutoare in bani, imbracaminte si alimente, oferite evreilor saraci sau deportati); asistenta sanitara, cu informatii relevante oferite in principal pentru spitalul „Materna” si dispensarul din Bacau.
Capitolul 3 reuseste sa imbine in chip fericit informatiile oferite de legislatia vremii si documentele de arhiva, punand in evidenta actiunile discriminatorii realizate impotriva evreilor, in fata unei justitii pe atunci dirijate de orice principii in afara de cele umanitare, infamele actiuni de romanizare, impunerea purtarii de catre evrei a Stelei lui David, acuzarea acestora de catre colportaj si defetism, specula si sabotaj economic etc.
Capitolul 4 continua prezentarea altor actiuni infame indreptate in contra populatiei evreiesti din judetele Neamt, Roman si Bacau: impunerea la plata unor contributii banesti exorbitante (sintagma „Imprumutul Reintregirii” reprezinta pentru istoric un exemplu de trista stangacie semantica) si la donarea unor echipamente sanitare si imbracaminte, obligarea evreilor la munca fortata in detasamentele locale si externe (inclusiv femeile si copiii), interzicerea serviciului militar, plata unor taxe arbitrare de scutire de munca. Ca o raza de lumina in aceasta atmosfera apasatoare, sunt inserate o serie de cazuri de sustragere de la munca obligatorie si prezentate mult mai vastele actiuni de ajutorare a membrilor detasamentelor de munca de catre comunitatile evreiesti
Capitolul 5 prezinta practic doua parti distincte: continuarea prezentarii universului simultan dantesc si kafkian inceputa in capitolul 3 si iesirea, in cele din urma, din cadrul acestuia. Astfel, sunt prezentate actiunile de evacuare ale evreilor nemteni, romascani si bacauani (inclusiv cele din 1944), retinerea lor in orase, internarea in lagarele de la Targu-Jiu si Caracal, deportarea lor in Transnistria (cateva sute) si Auschwitz (122 evrei, nascuti in cele trei judete, insa rezidenti in Franta si deportati de acolo), aducerea in cele trei judete ale unor orfani evrei din Transnistria (210 copii, la 31 martie 1944).
Nota mai optimista a capitolului este completata de prezentarea cazurilor celor trei Drepti intre popoare care au salvat evrei din judetele Neamt, Roman si Bacau: Viorica Agarici, presedinta filialei Crucii Rosii din Roman, Gheorghe Cojoc din Targu Neamt si Anghel T. Anutoiu din Nistoresti, judetul Putna. Printre miile de evrei salvati de la deportare de catre acesta, in calitate de secretar al Comandamentului Corpului 5 de armata, se numara si evrei din Piatra Neamt si Bacau.
In final, este evidentiata necesitatea organizarii unor manifestari culturale, de recuperare, in spirit social, civic si istoric, a memoriei Holocaustului din Romania. In plus, autorul argumenteaza foarte inspirat ideea ca negationismul Holocaustului se bucura, din nefericire, de un teren fertil in Romania, dovedind si in acest caz respectarea vechiului principiu al necesitatii obiectivitatii istorice, demonstrat de catre eternul Tacitus.
Seriozitatea acestei lucrari este data in primul rand de faptul ca ea a fost elaborata in principal pe baza a circa 5000 pagini de informatii inedite, extrase din documentele existente in arhivele romanesti publice si private (arhivele comunitatilor evreiesti din Targu Neamt si Piatra Neamt). Sumativ, informatiile in cauza provin din 41 fonduri arhivistice.
La acestea se mai adauga o bibliografie considerabila, formata din  culegeri de documente si statistici, memorii si jurnale, lucrari generale si speciale reprezentative.
 Paradigma generala de cercetare folosita de autor pe parcursul redactarii lucrarii este una solida si verificata in timp: compararea permanenta a informatiilor oferite de documentele de arhiva, inedite si publicate, cu cele oferite de presa, memorii si literatura de specialitate. La aceasta se adauga pastrarea neutralitatii emotionale fata de subiectul tratat.
Mesajul central al autorului acestei carti, cu care suntem de acord in totalitate si il recomandam intr-o dubla calitate, de paradigma obiectiva de cercetare pentru specialisti si de model de scriere si interpretare onesta a istoriei pentru publicul larg este continut in capitolul final al cartii.
„Cei care neaga Holocaustul afirma ca, dupa anul 1989, evreii au creat un imens sistem de propaganda, bazat pe bani si forta de convingere, contribuind la o realitate impusa la nivel mondial, si anume mostenirea si amintirea Holocaustului. Pentru negationisti, memorialele care se inalta in multe locuri ale lumii sunt o insulta la adresa adevarului. Pentru cei care sustin ca Holocaustul a existat, dar ca nu a fost atat de grav, ca nu se poate vorbi de un adevarat genocid, ca nu au existat camere de gazare si ca, pe scurt, evreii hiperbolizeaza intensitatea suferintei traite, memorialele sfideaza morala. La fel precum o face orice pretentie materiala a supravietuitorilor si a rudelor lor. Este adevarat ca despagubirile nu pot anula amintirea suferintei, dar ele raman singurul instrument al justitiei umane, singura masura a demnitatii, in urma raului produs. Despagubirile sunt, in fapt, o incercare timida dar normala, o chestiune juridica, vizand cuantumul unor operatii materiale si morale. Si aici negationistii ii acuza pe evrei de obtinerea unor noi si noi beneficii. In Romania, negationismul este greu de combatut deoarece exista un teren fertil pentru teoria conspiratiei, alimentat si de un antisemitism de conjunctura. Negationismul si revizionismul de dupa anul 1989, la pachet cu figura maresalului Antonescu, una mitica, a consolidat ideea negationista”.
Lucrarea la care am avut onoarea sa semnez aceasta Prefata binemerita din plin recunostinta cititorilor indragostiti de Istorie si de Adevar. In actualul peisaj geocultural complicat si, pe alocuri, dezolant pe care il traverseaza acum Romania, cartea domnului Emanuel Balan are un dublu merit stiintific: reconstituie cu obiectivitate o pagina trista, rusinoasa din secolul XX al istoriei Romaniei si se plaseaza categoric in contra teoriilor conspirationiste (deopotriva profund false si extrem de nocive!) legate de istoria tragica a evreilor din Romania. Pentru a reveni la Paul Valéry, consideram ca aceasta carte „alimenteaza” scrierea unor lucrari obiective de istorie, care sa nu otraveasca sufletele, ci sa trezeasca in ele flacara tolerantei si dragostei de aproapele sau.
Meritul moral al acestei carti consta in promovarea Adevarului. Sa nu uitam ca, indiferent de religia asumata, sau de negarea apartenentei la oricare dintre religii, doar Adevarul ne poate face liberi.
Nu in ultimul rand, ii multumesc domnului profesor universitar doctor Florin Pintescu pentru frumoasele cuvinte din prefata dar si pentru sfaturile si indrumarea acordata in redactarea acestei lucrari.