Eu,... Japoneza! Jurnal de calatorie la Tokyo | Marina Almasan

JAPONIA MEA, CA O RESPIRATIE GURA LA GURA... Japonia mea a fost ca o respiratie gura la gura. A venit la momentul oportun, cand simteam ca ma sufoc de Uratul si Raul pe care-l descopeream in fiecare zi in jurul meu. Am intalnit-o cand simteam ca ma inec intr-o mare de oameni care plutesc spre nicaieri, dand din maini nu pentru a supravietui, ci pentru a alunga pericolele care-i pandesc la tot pasul. Japonia mea a functionat ca o respiratie gura la gura, salvandu-mi disperarea ca traim vremuri letale, ca omenirea nu mai are nicio sansa, ca va pieri inghitita de propriile capcane si ca degeaba Lumea merge 'inainte&', caci se indreapta, de fapt, spre 'inapoi&'... Japonia mea a fost ca o gura de oxigen, pe care am inspirat-o pret de sapte zile, expirand in final o concluzie de nezdruncinat: Planeta se imparte fix in doua: 'Japonia&' si 'restul Lumii