Doamna Bovary | Gustave Flaubert

„In adincul sufletului… astepta un eveniment. Ca marinarii in ceasul de restriste, isi plimba privirile disperate peste singuratatea vietii, cautind in departare vreo pinza alba in negurile orizontului. Nu stia prin ce intimplare, ce vint il va impinge pina la ea, spre ce tarm o va purta, daca va fi salupa sau corabie cu trei punti, incarcata cu nelinisti sau plina de fericire pina la saborduri. Dar in fiecare dimineata, cind se trezea, spera ca va veni chiar in ziua aceea si pindea toate zgomotele, sarea din pat, se mira ca nu venea; apoi, la amurg, din ce in ce mai trista, isi dorea sa fie deja miine.” (Gustave Flaubert)