Din lumea copiilor | Anatol Vieru

Ciclul de douazeci de miniaturi Din lumea copiilor a fost compus aproape in acelasi timp cu Primul concert pentru flaut si orchestra. Aceasta punere in perspectiva este interesanta in masura in care Din lumea copiilor tine de gandirea modala, in vreme ce Concertul de flaut este o lucrare seriala — singura de acest fel scrisa de compozitor — dar care se percepe si ea ca o muzica mai degraba modala. In cazul de fata, punerea in perspectiva pare cu atat mai justificata cu cat anii 1950 s-au situat, in muzica, sub semnul credintei aproape unanime in caracterul pretins „universal“ (susceptibil sa cuprinda orice) al gandirii si tehnicii dodecafonice. Gandind impotriva curentului, Anatol Vieru adoptase inca de peatunci punctul de vedere exact contrar: pentru el deci, tocmai gandirea modala are caracter universal — poate cuprinde totul, inclusiv gandirea seriala. Melodia de la inceput (Dimineata) este reluata sub forma unui coral (Noaptea) la sfarsitul acestei „zile din viata unui copil“. Cateva alte elemente din aceasta „zi” reapar, fragmentate, deformate si intrucatva amestecate, in penultima bucata (La portile somnului). Aceste reaparitii dau intregului un caracter de ciclu — in sensul larg al cuvantului. Fara aceste reaparitii, am fi fost tentati sa inscriem Din lumea copiilor — cu toate precautiile de rigoare — in traditia autorilor de „bagatele” mai degraba decat in aceea a autorilor de „piese pentru copii”. Fara a le contesta virtutile pedagogice, nu suntem inclinati sa credem in existenta unei arte pentru copii. Arta in ansamblul ei este insa legata de copilarie si de impresiile ei, adica de descoperirea sau, poate, de crearea unei lumi.