Decalogul sau cele 10 porunci ale lui Dumnezeu. Importanta si actualitatea lor - Adrian Gh. Paul

Inainte de crestinism, in domeniul vietii religioase a popoarelor, Decalogul a fost, este si ramane cea mai inalta opera, intrucat cele zece porunci sintetice si universale reprezinta o revelatie unitara oranduirii morale a lumii vechi, prin aceea ca accentueaza unitatea si spiritualitatea lui Dumnezeu si‑l determina pe om sa spere la o viata umana mai buna, viata traita intr‑o societate umana data bazata pe principii si cerinte a caror indreptatire era recunoscuta in mod unanim. Poruncile, alaturi de celelalte trairi duhovnicesti, sunt cele care au dat posibilitatea omului si creatiei sa se realizeze desavarsit ca unitate actional‑agapica, adica lucratoare prin iubire in deschiderea inimii spre ceilalti. Si aceasta pentru faptul ca fara legatura cu Dumnezeu, omul nu poate fi cugetat. Raportarea la absolut tine de fiinta lui ontologica. Omul e inradacinat si ancorat in absolut prin insasi actul crearii sale, de aceea este o fiinta religioasa, iar dupa cadere poruncile sunt „cai ontologice” de acces la absolut, oferind omului posibilitatea reproducerii misterului trinitar negrait, pana la nivelul profunzimii unde omul devine o taina indestructibila pentru sine insusi, caci e mai usor sa cunosti cerul, decat pe tine insuti. (din „Introducere”)