Convorbiri imaginare cu Jorge Luis Borges | Petre Isachi

Am scris aceste „exercitii” de irealitate patruns, probabil, de marturisirea scriitorului argentinian ce sustinea intr-o conversatie intamplatoare, cu franchetea-i recunoscuta, ca ar fi foarte multumit ca „Exercitiile” sale (nu-si considera scrierile, Opere) sa supravietuiasca rescrise si imbunatatite „de altcineva”… Era desigur, o metafora cameleonica! Nu-mi fac iluzia ca as putea imbunatati ceva in alchimia Textelor borgesiene. Eternitatea-i cum este. Am ramas insa dupa aceasta confesiune a celui ce cauta Aleph-ul, cu o stare autotelica speciala: trebuia sa (re)scriu cel putin un rand din „Povestile” sud-americanului, pentru a scapa de mine si apoi de mesajul neobisnuit al autorului „Cartii de nisip”. Prima varianta a fost scrisa cu o placere inexplicabila si misterioasa. Acum ma grabesc sa public aceasta carte ce i-ar fi placut, cred eu, lui Jorge, pentru a nu mai corecta sisific, versiuni nefinisate. Borges se cere rescris permanent. Parasesc „Convorbirile…” cu starea/ ideea transfigurata de Emily Dickinson in versurile ce-i placeau nespus lui J. L. B.: „Despartirea e tot ce stim despre rai/ Si tot ce ne trebuie de la iad”… - Petre Isachi