Comentarii la Ieremia si Daniel - Sfantul Ioan Gura de Aur

Argument si studiu introductiv de
PR. CLAUDIU-IOAN COMAN

Si nu veti asupri pe strainul care sta la voi, pe orfan si pe vaduva. Oare era nevoie de porunci pentru acestea? Oare firea nu era de ajuns ca sa invete acestea? Nu vedeti nume vrednice de mila? Cine se grabeste sa fie crud cu un strain? Cine este atat de impietrit, incat sa nu miluiasca o femeie lipsita de barbat? Cine este atat de neomenos, incat sa nu se indure de un copil fara tata? Caci nu spun: Miluieste-l!, ci spun: Nu asupri! Oare nu puteam Eu sa impiedic acestea? Dar le-am lasat ca piatra de incercare pentru tine, ca sa-ti exersezi iubirea de oameni.

Sfantul Ioan Gura de Aur,
Comentariu la Ieremia (7, 6)

Nu a vazut de mai inainte viclesugul regele. Si este vadit din cele ce au urmat. A hotarat si a intarit prin scrisori, astfel incat nici lui sa nu-i fie cu putinta, daca ar vrea, sa revina ulterior asupra hotararii. Ce spune Daniel auzind pedeapsa? Nu s-a tulburat, nici nu a adaugat nimic, nici nu a renuntat la nici unul dintre obiceiurile sale. Vezi-l pe cel virtuos traind mereu egal, privind toate – si cele bune, si cele  intristatoare – ca florile care trec si ca umbrele. Caci daca la inceput a ramas atat de netemator, cu cat mai mult acum dupa cercarea luptelor, cand si-a incins atatea cununi. Pentru ce nu a venit la rege, pentru ce nu s-a plans, avand atata indraznire la el? Fiindca nu voia sa faca aceasta prin cuvinte, ci prin fapte.