Ciuleandra | Liviu Rebreanu

Desi a fost in general bine primit imediat dupa aparitie de cri-tica de intampinare in exercitiu (au scris favorabil Perpes-si-cius, N. Davidescu, M. Ralea), romanul Ciuleandra (1927) nu a fost creditat ca o naratiune de performanta, la nivelul capo-do-perelor unui scriitor consacrat prin Ion (1920) si Padurea span-zuratilor (1922). Criticii (in mod special Pompiliu Constan-ti-nes-cu) i-au reprosat fie superficialitatea analizei psihologice, fie intriga senzationala, fie artificiozitatea conflictului melo-dra-matic. Autorul insusi a marturisit in jurnal usurinta cu care a scris micul roman intr-o perioada de tatonare si mo-bi-li-za-re a eforturilor de constructie pentru Rascoala. Transcrie-rea finala a romanului, in august 1927, a avut totusi dificul-ta-ti-le ei, datorita indoielilor autorului, suspiciunii ca naratiunea su-fera de artificialitate: 'Parca e ceva livresc in viata pe care o tra-iesc figurile“ - noteaza scriitorul in jurnal la data de 8 au-gust 1927 (v. Opere 17, p. 6). Printr-o exceptie de la credinta rebreniana statornica in arta majora serioasa, animata de o sem-nificatie morala clara, Ciuleandra 'ar fi o demonstratie a artei privita ca simplu joc: nu vrea sa propovaduiasca si nici sa-ti lase vreun invatamant. Nu vrea decat sa amuze in sensul larg al cuvantului“ (ibidem, p. 6). Autorul nu-si abandoneaza insa ro-manul sub umbrela nesatisfacatoare a ideii de joc, adica de 'o-pera de arta prea pura sau prea sintetica“, pentru ca l-ar des-tina astfel categoriei minore de simple 'experiente de la-bo-rator“. Liviu Rebreanu isi expliciteaza in jurnal adevarata investitie de semnificatie: 'Ciuleandra asta, pentru mine e o opera in care se exprima si se clarifica o taina sufleteasca mare, e cazul, des repetat, al iubirii pana la crima...“ (Opere 17, p. 7). Orgolios, dupa aparitia cartii nu agrea opiniile cri-ti-ce care nu o tratau cu incredere si cu suficienta seriozitate. In postumitatea prozatorului, aprecieri aproape unanime si--tueaza aparitia romanului Ciuleandra din 1927 intr-un mo-ment de depresiune valorica a creatiei rebreniene. intre Pa-du-rea spanzuratilor, roman aparut in 1922, si Rascoala din 1932, deci de-a lungul unui intreg deceniu, apar trei romane ale lui Rebreanu, considerate de mai mica importanta: Adam si Eva, in 1925, Ciuleandra, in 1927, si Craisorul Horia, in 1929. Nu intru in detaliile extrem de interesante ale acestor eva-luari. Amintesc numai ca diagrama postuma a recon-si-de-ra-ri-lor a pus intr-o alta lumina, mai favorabila, cel putin ro-ma-ne-le Adam si Eva si Ciuleandra. in ceea ce ma priveste, am esti-mat ca micul roman Ciuleandra a urcat spectaculos in apre-cieri: eu il vad foarte aproape, daca nu chiar egalul, capo-do-perelor indubitabile Ion si Padurea spanzuratilor.