Am reusit sa raman eu insami. Editie definitiva - Ileana Malancioiu

Roberto Mussapi: Dumneavoastra credeti ca este ceva religios in poezie?

Ileana Malancioiu: Da. Starea de Gratie pe care o presupun atat Credinta, cat si Poezia. Si faptul ca lumea poetului adevarat, ca si lumea reala, nu poate fi explicata cauzal. In spatele tuturor cauzelor exista ceva mai presus de ele, pe care fiecare religie il explica in felul ei, desi toate au avut in vedere spaima de moarte si cautarea secretului nemuririi.
Religia noastra a gasit acest secret prin Fiul lui Dumnezeu, care isi asuma conditia umana si reface astfel vechea legatura dintre Cer si Pamant. Frica de trecerea pragului dintre lumea asta si lumea cealalta nu dispare insa, de vreme ce insusi Isus Christos se indoieste pe Crucea Sa, iar in ceasul al noualea sopteste: O, Eli, Eli, lama sabahtani? (adica Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce M-ai parasit?).
Bucuria si Lumina aduse de Inviere dau insa un sens vietii omului, care, asa cum spunea nefericitul Iov, nu este decat o suflare. Dar, as adauga eu, una care face parte din Suflarea lui Dumnezeu.