Nevroza balcanica - Vasile Dem. Zamfirescu

O buna parte dintre eseurile volumului de fata isi propun sa abordeze o tema pe cat de importanta, pe atat de controversata: nevroza colectiva sau etnica. In calitate de psihanalist ader la pozitia unui Geza Róheim sau Georges Devereux care sustin modelarea culturala a inconstientului. Conform reprezentantilor teoriilor biologice, insa, romanii, ca popor latin, ar fi predispusi la isterie. 

Din materialele pe care le-am avut la dispozitie reiese o alta ipoteza: specifica pentru romani este prelucrarea defectuoasa a conflictelor narcisice, generata de deficite narcisice timpurii. Astfel de tulburari ale sentimentului valorii proprii se exprima mai ales prin depresie, lipsa bucuriei de a trai, hipersensibilitate fata de lezarile narcisice, rusine, toate suficient de impovaratoare pentru a merita intreaga atentie teoretica si practica, la fel ca problemele „clasice", prezente si ele ca la orice european, si carora li se acorda atentia cuvenita in carte.

Atat de importanta mi s-a parut rezolvarea acestor „simptome", incat in mai multe randuri m-am gandit ca am avea nevoie de un Minister al Stimei de Sine…

 

„Cum se nasc hotararea si gestul eroice, prin deliberare sau spontan? s-ar putea intreba cititorul de azi. Si multe altele. Ca psihanalist, mi-am pus si alta intrebare: cat de departe poate merge exercitiul de sinceritate al unei persoane care a facut doua transe de psihanaliza personala in Elvetia (una freudiana si alta jungiana insumand patru ani) si care se numara printre primii practicanti ai psihanalizei in Romania comunista? Cu alte cuvinte, reuseste Ion Vianu sa nu lase nimic deoparte, sa nu se crute, asa cum isi propune, datorita faptului ca a deschis usa care separa constientul de inconstient?"

 

„Andrei Plesu a aranjat lucrurile in asa fel incat ursul-Jung sa poata fi sacrificat. Motivul sacrificiului ar putea fi tatal, alaturi de care visatorul se afla mai tot timpul. Din context reiese ca ar fi vorba despre tatal natural, dar in vis o persoana este utilizata adesea pentru a simboliza alta persoana, pe care cenzura nu o vrea dezvaluita. Pentru fiu, tatal este intotdeauna paznic al legii, dar pentru Andrei Plesu ar putea fi si tatal spiritual — Constantin Noica — detinatorul si pazitorul programului de acces la cultura mare.

Alegerea dificila, si de aceea inconstienta, din vis ar fi putut fi cea intre doi parinti spirituali: Noica sau Jung?"